Radu

Primul amendament, de la administrația librăriei, Radu l-a primit când se deda perversităților cu o caisă, pe scările de beton de la intrare, chiar sub ochii trecătorilor și a vizitatorilor librăriei. Era în toamnă, încă era cald. Nouă, colegilor lui, nu ni s-a părut cine știe ce încălcare, mai ales că s-a spălat pe mâini înainte de asta. Și și-a tăiat unghiile.
Când Olea făcea stagierea, Radu i-a trecut, din nu știu ce inspirație, mâna printre coapse. Olea s-a scandalizat, a mârâit, dar am văzut numai eu. Pe urmă, se pare, chiar îi plăcea.
Radu e născut la Nord. Radu e dintr-o familie de țărani dedicați pământului și creșterii porcilor. Radu e cel mai frumos din copiii casei. A și ajuns cel mai departe. Nu se mândrește că e librar. Nimeni din librari, de fapt, nu se mai mândrește că e librar după o jumătate de an lucrat. Radu voia să le spună oamenilor ce pot găsi în cărți, ce pot descoperi în autori, ce autori să descopere, cum să se descopere. Radu acum lucrează la cărțile pentru copii. Cel puțin, acolo părinții vor să audă ce vor descoperi copiii lor, cum vor deveni. Dar, totuși cumpără mai puțin decât se uimesc și dau din urechi, zice Radu.
Radu are cea mai lungă pauză de masă. Nimeni nu-i zice nimic pentru că și-o face atât de lungă. Radu a aflat de undeva că în unul din apartamentele unui bloc de pe Vlaicu Pârcălab, care dă spre stradă, nu trăiește nimeni de vreo 12 ani. În una din seri, le spune tot el tuturor, Radu a aruncat cu o jumătate de cărămidă în geamul de la al doilea nivel, geamul acelui apartament, încât nu a spart pur și simplu geamul, dar l-a și deschis pe jumătate. De atunci toți porumbeii grași de pe Pârcălab seara dorm în acel apartament, iar ziua stau pe sârmele din stradă. Radu și Arpente – un bătrân de pe această stradă, care hrănește zilnic porumbeii cu pâinea și alte bucate pe care le găsește în tomberoane – sunt protectorii porumbeilor de pe stradă. Arpente le fluieră cântece și doine populare în fiecare zi. Arpente a apărut la televizor fluierând. În fiecare zi, la pauza de masă, când urcă strada dinspre market spre librarie, Radu aruncă o jumătate de pâine peste geam, în apartament. Atunci porumbeii grași se duc acasă și se tăvălesc ca șobolanii pe podele, scuipă unul în altul, jonglează cu bucăți de pâine, fac sex.
Radu e supărat că în librărie nu este nici un autor din aceea pe care el îi consideră canonici pentru un om sănătos la trup. Radu își cumpără cărțile la 10 și 30 de lei de prin anticariate. De asemenea, Radu cumpără cărți de pe la oameni ciudați de prin Chișinău. Radu le zice Aschimodini. Cuvânt care pare să însemne ceva frumos. Radu a fost la un bătrân de la Buiucani care i-a vândut o carte dintr-o serie de lux cu 100 lei, și mi-a zis că avea două perechi de șlapi de cameră, o pereche galbenă și una liliachie. Trăia singur.
O prostituată despre care se vorbește într-un roman al unui prozator chișinăuian vinde cărți despre educație financiară. Nu livrează niciodată prin poștă și nu face schimbul în oraș. Spune că-i prostituată abia când cumpărătorul este la ușă. Radu nu citește cărți despre educație financiară. Radu e departe de a fi independent. Radu iubește curmalele și rodiile. Tot el zice că a luat vreo zece cărți faine de la prostituată.
China e cuvântul preferat al lui Radu. Radu îl folosește des în scopuri știute de el. Dar niciodată aleatoriu. Când a apărut cartea Tatianei Ciocoi „China mea din viață…”, Radu și-a zis că vrea să o cunoască pe Tatiana Ciocoi. Dacă-l întrebi, Radu îți poate povesti multe curiozități faine despre chinele mai multor scriitoare. Mai ales contemporane. Dar, zice el, cele mai frumoase chine le-a cunoscut la cititoare. Cititoarele moldovence, tot el îmi spunea, dar nu celea ce citesc pentru alții, astea care se dau în vânt după cărți, care cumpără și citesc enorm, știu cel mai bine la ce se folosește o chină. Sau cum se folosește. Asta zice el, e mult mai bine decât prima variantă.
În multe privințe îl invidiez pe Radu. Ba chiar aș vrea să-l urăsc pe Radu pentru tot ceea ce reprezintă el. Radu este mai bun decât mine la mult mai multe lucruri. Chiar dacă eu lucrez mai mult decât Radu. Și citesc mai mult. Radu citește mai bine. Radu e Miller. Radu e Gombrowicz. Radu e Mastodont. Radu e Boa. Radu e Taras Bulba. Radu e librarul librarilor. Radu e ochiul bibliotecilor. Radu e Cehov. Radu e peretele galben din Dostoievski. Radu e pâlnia lui Urmuz. Radu, posibil, sunt chiar eu.