Ea (18+)

Cu ea, îmi spuneam deseori, nu voi fi niciodată tentat să înșel. Cu ea, îmi ziceam, voi fi calul brav al urbei moldovenești, voi fi masculul-masculilor, voi fi mândru de noi și ce ne permitem să facem. Cu ea, îmi ziceam, o să fac tot ce visează bărbații lumii: cu dragoste, cu perversitate și risc, cu fel de fel de zvâcuri și impulsuri animalic-divine. Cu ea, îmi ziceam, voi putea să mă cunosc, să mă dezvolt, completez, să devin pictor, scriitor, să-mi storc faima alături de ea.
Ea stătea lângă bordura din fața stației și fuma cu Pascali, eu pe scaun admirându-i distant părul luminos, proaspăt vopsit, care contrasta frumos cu hainele ei negre. Blugii negri strânși pe corpul ei. Jacheta de jeans, neagră. Sub jacheta tricoul mulat, prin care i se vedeau florile croșetate a ceea ce naiba știe cum le zic femeile, un soi de sutien formidabil doar din material, de obicei cu dantelă, care nu lasă sânii să le atârne ca niște dovleci pe plasa vecinului, dar nici nu ascund boturile alea mirabolante de sfârcuri.
Pascali se uita plăpând la ea. Probabil că avea și-o erecție turbată provocată de țigară și zâmbetul ei cu dantură de invidiat. Cel puțin de mine și de Pascali; el nu avea un dinte în partea dreaptă, din față, eu recent îmi scosesem două măsele definitiv, că nu era nimic de făcut din ele. Zâmbetul ei era complet, era drept și alb. În acel moment părea și mai apropiată de mine decât oricând. Chiar dacă stătea în preajma erecției lui Pascali.
Aveam două zile de când ne aruncam unul în brațele celuilalt pofticioși. Ne plăceam de mai bine de doi ani, văzându-ne zi de zi prin colegiu. Azi eram pentru prima oară într-o, așa zisă, aventură tinerească împreună. Nedostup se târguia cu vânzătoarea de legume, Popușoi îl urmărea pentru a-i învăța tactica, Pascali făcea glume, ea râdea printre dârele de fum care i se ridicau din țigară, eu mă uitam la ea. Când Nedostup a terminat cu târguiala și a ieșit din butic, am văzut că avea și o sacoșă cu struguri, asupra căreia ne-am și aruncat cu ea și ne-am hrănit unul pe altul până a ne trimite Nedostup în pizde, că nu pentru noi doi, hulubii, a luat el strugurii, ci pentru toți, ca și gustare pentru coniac.
Ivanov și Croitoru ne așteptau în apartamentul pe care de puțin timp îl închiriau. Prietena lui Croitoru, Ionela, era și ea acolo. Din cele ce-mi spunea Pascali – era mai des acolo decât și-ar fi dorit Ivanov. Era mai rar, probabil, decât și-ar fi dorit Croitoru. Noroc de Brumaru, câinele lui Croitoru. O cogeamite de dulău care, după cum am aflat atunci, avea doar jumătate de an. Câinele trăia cu ei, ceea ce făcea din apartament un loc unde parfumul pe care-l aveai se amesteca la un moment sau altul de damful câinesc. Teribilă chestie.
În ascensor, unde încăpusem cu toții, ea și-a lipit fundul bombat de mâna mea, lăsată liberă, lipită de oglinda din dreptul ușii. Zece etaje nu-i floare la ureche pentru un ascensor din perioada sovietică, de aceea am profitat de moment să-mi bag mâna, cu puțină forță, în chiloții ei, pe sub bata blugilor. Ea râdea la o altă glumă de-a lui Pascali și cu mâna stângă-mi apucă ștoiul prin pantaloni. Mi-am coborât mâna printre fesele ei așa cum își bagă măcelarii dosul palmei între șoric și stratul de slănină pe care vor să-l curețe de acesta. Mi-am îndreptat palma abia când am ajuns între craci, unde făcându-mi loc printre buzele vaginului, alipite, m-am bâțâit ca Pal Macarîci în cutia televizorului, atâta timp cât ascensorul ne hurducăia în sus. Lui Pascali îi curgeau lacrimi, râdea.
Când am intrat în aprtament, condus de Pascali, care mai fusese aici, el fiind pe o undă cu Ivanov, Ionela punea pe masă o farfurie cu brânză. Când ne-a văzut intrând a sărit în hol, bucuroasă din cale-afară. Însă vorbind cu toți se uita doar la mine, apoi a privit-o iscoditor pe cea de lângă mine. Înainte de a ne săruta cu ea public, în fața căminului, acum două zile, Ionela se hotăra dacă să facă pasul de a se ridica în una din zile în camera mea de cămin, pentru a ne-o trage, și dacă va afla careva și-i va zice lui Croitoru, ea se hotăra să-l lase în favoarea mea. Eu încercam s-o conving să n-o facă, oricât de mult nu aș vrea-o și eu, or o voiam tare. Prima: Croitoru era un tip foarte simpatic, cu care aveam de fiecare dată plăcerea să vorbesc despre orice, mai ales când era beat; când se îmbăta Croitoru, se năștea în el un realism fantastic pe care-l invidiau toți Borgeșii și Marquezii din lume. În al doilea rând, Croitoru e un tip volubil și un bun luptător MMA, și dacă află că i-am spurcat gura iubitei lui cu sămânța mea – despre pasiunea gurilor am aflat-o chiar de la Ionela, ea singură nu știe de unde-i vine această patimă – mă face una cu pavajul, sau covoraș pentru Brumaru. Dar toate astea-s în trecut. Deja de două zile n-am mai vorbit cu ea și Croitoru s-a aflat a fi foarte încântat că am venit și eu cu ceilalți, mai înainte, zice el, prea rar se-ntâmpla să vin și cred că e meritul ei, a mai adăugat el. Ea zâmbea, iar Ionela o privea lung dar parcă cu mai multă simpatie.
Pe parcursul serii am stat mai mult cu Ionela și Nedostup totuși. Ceilalți mergeau des la balcon ca să fumeze și noi rămâneam lângă masă, băgând în continuare Sprite cu puțin coniac și ardei galben cu brânză, roșii, struguri, cașcaval, alune și ce mai găseam pe masă. Fumătorii, aproape toți beau doar bere cu niște pesmeți răblăgiți. Nici unul din ei nu mâncase măcar o bucată de plăcintă sau carne, salam, cașcaval, nemaivorbind despre pomenitele gustări cu ardei și brânză, despre care ne plăcea să vorbim cu Nedostup și Ionela. Când se ducea o dată la două, trei țigări comune să fumeze și Nedostup, alteori nefumător, eu rămâneam cu Ionela și ne priveam mai mult decât ne vorbeam. Intrau dracii în priză, sau alcoolul, sau poftele deîndeplinite. Apoi Ionela-mi spunea despre ea: că-i frumoasă totuși, că-i place părul ei, că ne potrivim la cât de fain combinăm ambii hainele pe care le punem pe noi și așa mai departe. Eu îi ziceam, Să lăsăm, și nu știam cu ce să contiui, de aceea continuam să mă uit la ea.
În câteva ore în care în jurul mesei stăteam mai mult eu și Ionela privindu-ne, iar Nedostup în partea dreaptă a Ionelei dar mai într-un colț al camerei, îndepărtat de masă, stătea crăcit pe o canapea și se uita în telefon, ceilalți, dar și noi un pic, s-au amețit binișor. La un moment dat am observat, uimit, că Popușoi s-a întins alături de Nedostup și au adormit ambii. Pascali îl mângâia pe Brumaru la coaie. Ionela se săruta cu Croitoru la bucătărie. Ivanov încerca să cochteze cu ea, în timp ce ea mă ținea de un inel al blugilor, prin care, din grabă, nu mi-am trecut cureaua. L-am întrebat pe Ivanov dacă putem folosi canapeaua de pe balcon pentru a dormi cu ea acolo, mă gândeam că dacă mai stăm un pic aici, vor ocupa Croitoru cu Ionela balconul și noi vom fi nevoiți să dormim cu grămada, pe cele două canapele din camera unde era masa. Ivanov s-a grăbit să ne facă pe plac, chiar dacă în interiorul său îmi băga cel mai lat cuțit care se găsea în acest apartament direct în ficat, apoi îmi tăia coaiele și mi le băga prin fereastra aia făcută în dreptul ficatului. Canapeaua de la balcon era îmbibată de pișatul lui Brumaru, de aceea Ivanov ne-a adus o saltea care era împăturită într-o debara invizibilă până atunci, a cărei ușă se deschidea parcă din același loc ca și ușa de la baie, și în aceeași direcție.
Lumina de la bucătărie se stinsese, dar îl auzeam pe Croitoru cum se mișca în Ionela. Tăblia mesei de la bucătărie, un soi de imitație de ceramică, scotea un scârțâit ca a unei mașini de tocat carne, neunsă. Un soi de geamăt, un suspin de admirație sub fundul moale și săltăreț al Ionelei. Ea s-a urcat pe mine și mi-a băgat limba în gât. Am simțit în aceeași clipă gustul insuportabil pentru nefumători al țigării, de parcă ar fi mâncat din scrumieră toată seara. Ștoiul, însă, nu ținea cont de toate astea. S-a ițit bălos de sub curea, voluminos cum numai în unele dimineți după beții cu câteva futaiuri zdravene pe seară aveam. M-am prins că nu făceam altceva decât să stau ca un mort, unica parte nu moartă fiindu-mi pula care zbârnâia ca un cablu de naltă tensiune sub corpul ei. Ea mă săruta, mă lingea în urechi, mă mușca de nas, de mărul lui Adam, de sfârcuri, iar eu zbârnâiam sub scârțâitul prelungit de la bucătărie și gâfâielile ei de excitație. Am încercat să-mi bag mâna în chiloții ei, așa călare peste mine cum stătea, dar mi-a respins-o și s-a lăsat mai jos, aranjând cuibul ei proapăt vopsit pe pietptul meu, iar limba și-o strecura cu acuratețe peste buric. Mi-a descheiat cureaua și mi-a tras chiloții cât să-mi apuce scula de la rădăcină și a început să o maseze lin, cum ai strânge în mână o gâță în spic, cu acuratețe. Eram extaziat de apropierea gurii ei de sculă. Era să fie a doua oară când urma să mi se facă un sex oral. Dar, mai mult decât atât, era ea! Se începea ceea ce-mi închipuiam în aceste două zile că vom face. Vom fi cei mai frumoși iubiți, amanți, actori și futăcioși din toate timpurile. Gura ei se apropia cu se apropie cireada de o pășune bogată, când simți mirosul de lapte înainte de a fi rugumată iarba care să-l producă. Dar ea a decis să răsufle peste el, de parcă se juca la un bec ars, pe care-l aburea și-l ștergea din când în când de obraz ca de-o haină. Și-a lipit ștrumeleagul de obraz și-l freca plină de recunoștință uitându-mi-se în ochi. Dar nu vedeam decât o nălucă proaspăt vopsită – părul ei zici că avea fosfor, reflecta slaba lumină a cartierului de noapte. În doi timpi și trei mișcări eram un furtun care-mi uda propriul abdomen sfârâind. Și-a lipit fața de partea dreaptă a abdomenului și se uita în ochii sculei pe care mi-o lipise de buric și o urmărea cum îi curge saliva din gură. Nu avusesem norocul să simt din nou plăcerea pe care mi-o doream, dar eram fericit. Nu o fericire obișnuită de după juisare, ci una care prevede o serie de aventuri sexuale unice pentru mine și demne de visat pentru amicii mei, care dormeau unul lângă celălalt în camera alăturată. Sau cel puțin așa credeam inițial, că dorm. Când ne-am ridicat să mergem la baie să ne spălăm un pic, i-am găsit pe Ivanov, Pascali și Croitoru în jurul mesei, mâncând ardei cu brânză și plăcinte cu varză. Au trecut și ei la coniac. Ionela se juca în părul lui Pascali. Brumaru se lingea la coaie lângă piciorul stâng al lui Ivanov.
Dimineață ne-a trezit lătratul lui Brumaru și chiotele lui Pascali. Cei trei au stat în felul în care i-am lăsat de cu seară și până la șapte dimineața, când trebuia să mergem la colegiu. Am luat un taxi și ne gândeam să-l lăsăm pe Pascali la cămin, să doarmă, dar au insistat cu Ivanov să meargă și e la lecții la Crețu, să se mai râdă de mustața lui.
Ea s-a pus cu mine într-o bancă din spate și mi-a făcut o labă metrologică, ritmică, măsurată, chiar de la începutul primei lecții, în văzul Vasilisei, care stătea în banca alăturată. Aceasta părea că ar fi vrut să se apropie și chiar poate că ar fi făcut-o dacă era ea din partea dinspre geam și nu invers, astfel s-ar fi așezat lângă mine din partea aceastălaltă. Dar nu s-a supărat, sau, mă rog.