În seara aia, pe 8, chiar de ziua lui Molly, am coborât cu Umbramea în metrou, pe Negruzzi. Becurile de pe scări erau ca niște balegi pline de insecte care mișunau în jurul aburului luminos. Mirosea totuși a pișat de hominis, pișat de om mare, pișat de vezică antrenată în fel de fel de microbuze … Continuă lectura Nimic, nimic.
Am găsit, iată, datorită cuiva care a recomandat altcuiva, acest pictor cu origini rusești; de aici elementul zoomorf care prevalează peste cel uman, de aici păsările - adică exilul, probabil, nu știu, presupun, cred că. Se numește Ilya Zomb. Și își are atelierul și cariera la New York. Fain mi se pare că la el … Continuă lectura Un Icar rusesc care și-a lipit aripile la Odessa pentru a zbura peste ocean.
Când a alunecat și al doilea ciorap mi-am văzut unghiile de la piciorul stâng. Erau urâte. Jos, pe podeaua de beton rece, care se macină de la timp, se zbătea un pește micuț pe care l-am adus în ciorap și care până în acest moment a stat ca mort, lipit de picior. Noroiul se închega … Continuă lectura Asociere
Cu ea, îmi spuneam deseori, nu voi fi niciodată tentat să înșel. Cu ea, îmi ziceam, voi fi calul brav al urbei moldovenești, voi fi masculul-masculilor, voi fi mândru de noi și ce ne permitem să facem. Cu ea, îmi ziceam, o să fac tot ce visează bărbații lumii: cu dragoste, cu perversitate și risc, … Continuă lectura Ea (18+)
Primul amendament, de la administrația librăriei, Radu l-a primit când se deda perversităților cu o caisă, pe scările de beton de la intrare, chiar sub ochii trecătorilor și a vizitatorilor librăriei. Era în toamnă, încă era cald. Nouă, colegilor lui, nu ni s-a părut cine știe ce încălcare, mai ales că s-a spălat pe mâini … Continuă lectura Radu
Emilian Galaicu-Păun - poate că unii din voi, din prietenii mei imaginari, știți că este un dealer de carte vestit, deci - are un volum din Jurnalul lui Gombrowicz, o ediție veche, pe care o tot împrumută la prieteni deși o poți citi ca pe un manuscris, cu mănunchiuri de pagini, câte 20 de pagini, … Continuă lectura „Sânt inculți, dar își au ei sensibilitatea lor” – A.P. Cehov «Logodnica și alte povestiri»
Mai am o fantezie cu Alesea Bilous, cu un câine puturos și plin de fierbințeală în umbra mirosului ei de: nenorocul l-a făcut pe el cam atât de înalt încât numai de ar întinde botul cât să o vadă la față, ajunge cu nasul fix la; un nenoroc mai mare o face pe ea refugiată … Continuă lectura Alesea Bilous – cărți, melci și curmoale
În ziua de Marți, la 29 Februarie 2022, după calendarul feminist al rezervorului de talente Mahala, în clădirea Casei Inglezi, fostă proprietate a companiei imobiliare ProImobil, a avut loc deschiderea și, permite-ți-mi expresia, vernisarea Centrului de Modă și, în același timp, Magazinului de lenjerie intimă pentru dame care se stimează din când în când - … Continuă lectura „Fructul izabelin”
În anul 1895, într-o înfundătură din spatele unui hotel, unde Pavilion Road se lasă penetrat de Sloane Street, nu se știe exact în ce zi și ce lună, deoarece era o raritate polițiștii care știau de așa ceva, Oscar Wilde a fost luat în flagrant, înspăimântător de fragrant cum era, cu o carte galbenă la … Continuă lectura Odă unui ardei galben
Lida i-a zis azi dimineață tatălui meu că bunicul s-a depășit pe sine și ne-a povestit lucruri porcoase aseară. Nu prea avea dreptate în privința lucrurilor porcoase deoarece bunicul ne-a spus doar o situație haioase legată de verișorii săi, porcoase au fost întrebările ei, că-i stricată. Nu i-am reproșat, însă, nimic, pentru că mi-a plăcut … Continuă lectura Un lemn pentru Lida
Brooks Franz 